Singurul lucru care ma face sa ma duc la culcare este gandul ca a doua zi dimineata voi bea cafea. Cafeaua e elixirul nadejdii ca nu vei muri chiar daca e dimineata si e devreme, chiar daca pare a nu exista niciun sens in a te ridica din pat si a-ti incepe activitatea inutila de zi cu zi. In timp ce-mi beau cafeaua singurul lucru care ma face sa ma mobilizez catre dus este gandul ca peste nu multe minute voi merge la masa si voi manca mancarea proasta de la cantina. Fara acea mancare proasta as fi mancat poate mancare buna si fiind buna voi vrea sa mananc mai mult si ma voi ingrasa. Deci mancarea proasta imi smulge cafeaua din cap si ma pune pe drumuri. Ritualul drumului de acasa la serviciu si invers ma transpune intr-un spatiu mistic al uitarii de sine. Drumul are un rol curativ de spalare a creierului murdarit de cafea si sperante desarte... lumea se vede in nuante de verde, proaspata si plina de energie. Aceasta energie se transfera si asupra mea si imi consuma impotenta matinala. In timp ce mananc mancarea proasta de la cantina singurul lucru care ma tine in viata este gandul la inghetata de dupa masa. Mananc inghetata foarte incet. O consum ca pe o perfuzie cu elixirul fericirii efemere. Inghetata e cea mai apropiata intruchipare a Domului pe pamant. Iar dupa ce o termin nu mai ramane nimic din acea zi.... ziua inceteaza sa mai exista propriu-zis. E doar coada unei comete care a trecut iar eu astept urmatoarea cometa. Si Domnul a grait: sa fie inghetata!