Acum ceva vreme dom presedinte Basescu o facea pe o reporteritza "tziganca imputzita" si toata tara romaneasca se dadea profund ultragiata de rasismul presedintelui. Nu mai stiu exact cum dar presedintele a scaldat-o si pe motiv ca era o conversatie privata interceptata inopinat. In fond si eu as putea sa-i recit poezii zamislite pe moment nevestei mele in care pot aparea metafore ce apartin esteticii uratului si care ar putea ingloba si epitetul "imputita" atribuit substantivului "tiganca", care--metaforic vorbing--poate desemna orice i se pare poetului a fi mai tuciuriu pe moment sau in eternitate. Dar eu n-am nevasta si nici poet nu sunt.

De putina vreme dragul nostru premier Ctrl-C Ctrl-V Ponta a spus despre niste intelectuali ca sunt antiromani si fascisti prin spuse si fapte. Insa domnul premier Ctrl-C Ctrl-V (ii spunem pe numele mic din amicitie si simpatie) a declarat public si cu buna stiinta aceste lucruri, spre deosebire de domnul presedinte, care ar fi putut prea bine sa-si fi spus oful ca un poet in termenii esteticii uratului.

Lasand glumitele la o parte, opiniile, chiar si la suparare (ca tot sunt supararea si mahnirea adevarate institutii ale romanilor), ale celor doi fruntasi ai tarii au in comun cel putin un lucru: un sentiment puternic de apartenenta la ai lor, adica la un soi de familie, un grup restrans de oameni de incredere. In interiorul acestui grup ar putea prea bine sa se regaseasca si tziganci sau tzigani imputiti cat si intelectuali fascisti. Dar sunt ai nostri. In fond nici baiatu lu raposatu Regele Cioaba nu e imputzit si d-aia s-a dus domnu presedinte la inmormantarea raposatului si a trimis helicoptere peste mari si tari. Si nici PSD-ul n-o fi vid de intelectuali fascistoizi si antiromani (adica de fapt ce-i aia roman? ala care alege PSD?).

Poate maine daca domnul premier Ctrl-C Ctrl-V se cearta cu varu Medelin o sa-i zica ca e un tzigan imputit. Si daca poimaine domnu presedinte se cearta iar cu intelectualii fosti basisti, care poate o sa indrazneasca sa zica ca si Rusia e om sau mai stiu eu ce nazbatie, o sa-i faca comunisti si depravati.

Dar poate maine n-o sa ne mai intereseze. Si poimaine si mai putin. Sau poate chiar asta e scopul: sa se joace alegerile pe 10% dintr-o populatie scarbita pana la senilitate civica de acesti bufoni de famiglie.  

i've been around and i have suffered
but now i see
it wasn't me

i wondered and wondered
around the world and around me
but now i see
i never left, i'd never leave

i've felt and felt for you and me
i felt in vain, i felt in greed
but now i see
i felt for me

i will go back to where i've been
the time is here!!
....
when will i see?

i never leave, i never love
it's all just here
it's all just me....

Despre dementa senila

Dementa senila loveste oameni de diferite varste, desi noua ne place sa-i punem pe toti in aceeasi oala: batrani, bosorogi, babe si mosi. Pe unii ii ia de pe la 65 de ani, pe altii abia pe la 90. Dementul e automat batran pentru ca se indentifica cu categoria sociala al indezirabilului; cel care nu mai are ce cauta printre noi. Mai dificil este atunci cand "indezirabilul" locuieste cu tine in casa si te innebuneste. Pe langa hilarele iesiri din realitate ale dementului, apar chestii agasante: strigate noaptea, gesturi violente, socul absurdului rostit de un om pe care credeai ca-l cunosti si, in fine, imaginea a ceea ce ai putea deveni tu peste o suma de ani.

N-are sens sa reiau aici relatarile despre indezirabilitatea orcarui bolnav terminal in viata familiei. A facut-o Tolstoy cu "Moratea lui Ivan Ilici", ca sa dam un singur exemplu. Intrebarea care ma preocupa e aceasta: Si totusi ce-l face pe indezirabilul dement senil sa fie indezirabil, dement si senil? Luandu-le de la sfarsit la inceput, dement si senil este diagnosticul medical si social. Indezirabilitatea e ceea ce rezulta din acest diagnostic, care este si nu este injust. Nu este injust pentru ca din toate punctele de vedere, dementul senil deranjeaza in mod constant iar justitia se face pe baza faptelor. Circumstantele atenuante functioneaza tot in baza diagnosticului, insa au si ele o limita. Este injust insa pentru ca dementul senil nu face altceva decat sa se confrunte el insusi cu absurdul, proiectand astfel o perspectiva a viitorului indezirabil in prezent, prin comportamentul sau.

Care este acest viitor indezirabil? Viitorul este ceva ce tine de capacitatea omului de a se refugia in niste retete ale imaginarului. Aceste retete sunt dictate de instincte si de societatea in care indivitul isi duce umila viata. Iar trasatura fundamentala a acestor retete este ca ele resping absurdul, adica neastata neimplinire a imaginarului fiecaruia despre viitor. In esenta, absurdul curma asteptarile care sunt intotdeauna artificiale. Despre conditia pesimistului morbid merita discutat poate in alt context pentru ca el este cel care incearca sa se confrunte cu absurdul printr-un exercitiu continuu de expunere. Or pesimistul morbid nu e nicidecum asemuibil dementului senil, caci cel din urma e insasi expresia absurdului pe cand cel dintai isi dedica viata inlocuind imaginarul cotidian despre propriul viitor cu absurdul.

Ceea ce in esenta transpira din absurd nu este altceva decat eventualitatea inopinata a mortii. Filosofii indieni cat si pesimistii morbizi au incercat sa infrunte absurdul traindu-l. Adica sa experimenteze o realitate altfel decat ceva social acceptate, in care imaginarul despre viitor devine prezentul de facto; e facut sa devina prezentul de facto prin respingerea oricaror alternative.

 Concluzia abrupta a acestei scurte interpelari este ca dementul senil nu face altceva decat sa se elibereze de constrangerile sociale care se manifesta asupra imaginatiei despre viitor. Dementul senil nu mai are niciun fel de imaginatie despre viitor; el traieste numai in prezent si trecut. Viitorul pentru el nu inseamna decat moartea, ceea ce poate suna a banalitate. Insa pentru omul dezirabil, adica cel care (inca) nu sufera de dementa senila, intre prezent si moarte mai exista acel imaginar despre viitor. La dementul senil acest imaginar e suprimat. De aici rezulta comportamentul sau absurd.

Intr-o nota usor diferita, am putea spune ca dementul senil respinge constrangerile sociale impuse de imaginarul colectiv despre un anumit viitor dorit de un ansamblu social, in care fiecare dintre noi traieste. Dementul senil vorbeste pe un singur ton: cel al negatiei. El inverseaza tot ceea ce ni se pare noua, (inca) dezirabililor social, a fi normal, cuvenit si avenit. Iar asta este ceea ce socheaza la aceasta conditia (nota bene: nu boala ci conditia) din urma a omului, caruia ii este dat sa afle absurdul prin eliminarea imaginarului dintre prezent si moarte.

Avem multe de invatat de la dementii senili, daca avem curajul necesar.

Prima vista: Protestele de la Vaslui vs. protestele contra Rosia Montana

De ce putem sa dam verdictul "blind" ca protestele de la Vaslui sunt un fake? Fara macar a intra in detaliile relatarii, ci mai degraba comparand cu contextul protestelor contra Rosia Montana:

- Vaslui sau mai bine zis comuna Pungesti (nume sugestiv) scoate in strada 400 dintre satenii sai ca sa protesteze improva exploatarii gazelor de sist pe sistemul "hocus pocus", de azi pe maine.

- Ce sunt gazele de sist? Fara a lua in considerare argumentele de mediu, ele reprezinta o alternativa la gazul rusesc.

- De ce nu luam in considerare argumentele de mediu in cazul asta? Simplu: pentru ca batranii de 80 de ani din Vaslui sau Pungesti nu dau 2 parale pe mediu. In Romania, pensionarii fac orice pentru o 100 de lei in plus caci sunt muritori de foame. Muritorii de foame trebuie totusi tinuti in viata ca sa voteze pentru cine trebuie. (Vezi RL: http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/vaslui-jandarmii-au-intervenit-in-forta-pentru-a-dispersa-manifestantii-contra-exploatarii-gazelor-de-sist-315371.html)

- Protestele contra Rosia Montana au niste argumente de mediu valide si aceste argumente in general nu se nasc "la tara". In fiecare duminica in Bucuresti marsaluiesc mii de oameni. Astia nu iau 100 de lei pe mars si nici nu se bat cu jandarmii.

- Si ajungem la argumentul principal: violanta. Protestatarii contra Rosia Montana n-au fost niciodata violenti. La protestele "pe bune" jandarmii fraternizeaza cu protestatarii, in general. Vezi si revolutia din '89. Ca nici jandarmii nu sunt niste idioti. Sunt obisnuiti sa le dea scatoalce huliganilor care se bat la meciurile steaua-rapid insa daca au in fata niste oameni normali se comporta si ei normal.

- Diversiune? Cand controversa Rosia Montana e inca nerezolvata, e destul de logic sa apara o diversiune care denigreaza sau relativizeaza identitatea protestatarilor. Adica uite domle, ca si mosu de 80 de ani din Pungesti iese la proteste de mediu. Astia sunt niste idioti, niste senili care protesteaza. Ia sa stam noi mai bine acasica la noi sa belim ochii la tembelizor, ca asa e bine. Luam 100 de lei pe care Ceausescu ne-a promis-o de mult daca ne "asezati-va la locurile dumneavoastra" si mananca si gurile noastre ceva.

Acum asa pe blind, sper din tot sufletu sa gresesc si ca protestatarii din Pungesti sunt niste acitivist de mediu redutabili. Mai ales ca acolo langa Tiraspol si Chisinau mediul e unul extrem de ostil. Poate daca ii oferim protectie mai multa, va redeveni ca "raul ramul care-n tara asta mi-e prieten numai mie". Sa dea 'Mnezau si Preafericitu sa fie asa...

Rosia Montana si Mesterul Manole (RM vs. MM)

Angoasa societatii. Protestele contra proiectului Rosia Montana, vazute de la o distanta oarecare...

In 2010 plus ceva, un taximetrist -- client fidel -- al aeroportului Otopeni pacaleste o biata japoneza, venita ca o floare de cires in Romania, sa se dedea provinciei balcanice la Craiova; sa se urce in loganul sau de duzina. Putin dupa aceea este violata si omorata in padure.

Ionut, copilul pentru care Parcul Circului insemna Natura, este omorat candva in anul de gratie 2013 de maidanezi... blestematii de maidanezi, care se perinda cu zecile de mii prin blestematul de Bucuresti.

Rosia Montana. Un proiect, inca nerealizat, da foc felinarelor, cum ar spune raposatul... stiti la cine ma refer. Piata Universitatii cunoaste proteste similare celor de la inceputul anilor 90', adica autentice. Niste oameni nemultumiti au iesit in strada, fara a apartine vreunui sindicat sau partid sau dracu stie carui comitet de indobitocire colectiva.

Mesterul Manole. Legenda, mit fundamental al literaturii romanie, cum vreti sa-i spuneti... Dintre 9 mesteri mari, calfe si zidari, se remarca Manole, care vrea sa ctitoreasca o cladire, pe vremuri condamnata a fi o biserca sau manastire ca altceva crestea din stuf sau chirpici pe atunci, care se impotriveste a rezista peste noapte unei forte inexplicabile, intrinsece locului. Ana, nevinovata naiva trebuie zidita in zidul manastirii/biserici pentru a solidifica aceasta cladire in valurile istoriei care o tot darama peste noapte.

2010, la scurt timp dupa ce japoneza ratacita prin Aeroportul International Henri Coanda este violata si omorata de anominaul taximetrist ilfovean, numitul aeroport se civilizeaza. Peste noapte, nu te mai simti in nesiguranta in el. Exista un sistem, o oranduiala, cum zice prostanacul de ardelean, care te conduce de la scara avionului pana la scara blocului in siguranta. Nu mai exista taximetristi pirati, bashca sunt 2 linii de autobuz care merg foarte bine pana la gara sau in centru. Bravos! Multumim mamei care a zamislit pe japoneza naiva care voia sa faca nushce voluntaria la Craiova. Pacat ca n-a ajuns pana acolo ca poate... cine stie ce i se mai intampla in Banie?

Ionut, copilul ucis de cainii vagabonzi, care in mod evident n-au citit romanul lui Rudyard Kipling si nici macar n-au vazut filmul animat in dobitocia lor de maidan, face ca pana si cele mai inalte sfere ale legilor si curtilor romanesti sa declare uciderea numitelor dobitoace drept constitutionle (de parca numitele dobitoace ar fi avut vreun drept constitutional). Ne aliniem in rand cu tarile din vest (sau cu apa calda, cum se mai zice pe la Bucuresti), unde toate lighioaele padurii (ursi, lupi, rasi, etc) fura exterminate cu un secol in urma. Motivul: lighioaiele mai mananca din cand in cand cate un Ionut. E lege: ucidem cainii fara drept de apel prin lege! Consens! Noapte buna!

Rosia Montana: Protestele continua, se incearca deturnarea lor de la cauza originara la altceva. Contra-capitalism, contra-orice altceva. Comisiile parlamentare au privilegiual sa guste din transportul in comun prin vastul desert saharian... pardon, Romania, dar timpii necesari ajungerii din punctul A in punctul B sunt comparabili, gratie drumurilor si podurilor noastre... sau poate s-a zburat, nu stiu. Guvernul, parlamentul, presedintele, tot ezita. De ce? E simplu: n-a fost inca niciun sacrificiu uman. Ce azi zidea, noaptea se surpa... sau asa ceva, scuzati-mi imprecizia citatului. Deci ce facem daca n-a murit nimeni? O scaldam in cianuri, in explicatii, in ezitari...

Tarisoara noastra draga este gazda unui popor care foarte bine a fost descris de acest reper fundamental al literaturii romane: mitul Mesterului Manole. De ce este mit? Sa ne explice mai bine dna. profesoara de romana... ca da, fara sacrificiu nimic nu poate fi creat, caci creatia tine de regnul Dumnezeiesc, adica trebuie sa sacrifici ceva ca sa indupleci pe Domnul, adica trebuie sa corupi ca sa indupleci pe cel care ce te conduce. E interesant totusi ca moartea unei persoane anonime are un efect potentat asupra societatii romanesti. Si numai moartea unei persoane oarecare, nimic altceva. Printzipuri, vezi doamne, aiureli... Doar daca crape un anonim, ne desteptam precum zice imnu.

Dar sa nu criticam daca nu stim sa facem mai bine decat cei pe care ii criticam, cum bine ne spune vechea lege comunista a tacerii. Cum s-ar putea transforma protestul de la RM in ceva constructiv pentru Romania? Poate daca ar muri cineva, cum altfel?

Ma scuzati, va rog, de limbajul si problematizarea mai pe sleau a situatiunii...

Peste tarisoara noastra se abatu acum cateva saptamani o furtuna politica de proportiile unei mineriade fara bata. Poporul roman (oricum s-ar defini aceasta creatura eterica a istoriei) simte pe propria piele efectele stupidei furtuni politice care n-a facut altceva decat sa confirme ca absurdul e rege; absurdul troneaza!

Sa explicam ce s-a petrecut e un exercitiu combinat de discutie despre clanuri mafiote, metode de combatere a crimei organizate, primavara araba vara in versiunea balcanica, bolsevism, ce grea e viata si putina plasmuire benigna despre dreptate si adevar.

Sa ii observam efectele mi se pare mult mai important. Absurdul a pus stapanire pe creatura eterica a istoriei, numita poporul roman, precum Woland descinde impreuna cu gasca lui de draci in Rusia anilor 20 la Bulgakov. Rezultat: debilizarea membrilor poporului roman, fiinta eterica a istoriei, care nu mai stiu a deosebi susul de jos si capul de picioare. Toti sunt buni si rai in acelasi timp. Toti au facut si n-au facut. Totul e frumos si urat, etc. etc. Totul e nimic si nimic e tot nimic. Absurdul are puterea de a dizolva orice vointa de rezistenta. Un joc fara reguli n-are castigatori ci doar invinsi.

In era mult clamatului Internet pare-se ca nici cel mai abil plagiator sau marinar nu mai poate pacali chiar pe toata lumea de pretutindeni. Antenutele care doar emit sunt contra-naturii. Antenutele trebuie sa si receptioneze cateodata. Dar absurdul schimba regulile. Adica le desfiinteaza ca institutie inlocuindu-le cu nimic.

Revolutia lovitura de stat sau razboi mafiot sau apriga lupta politica intr-o tara care nu se caca de foame -- cum doriti Dvs. sa spuneti nu a avut decat efectul de anihilare totala a ratiunii in toate colturile tarisoarei inhabitate de cel mai estic popor latinizat acum 2000 de ani si debilizat sistematic in ultimii 70 si ceva. Ca sa explic aceasta constatare e nevoie de urmatoare anectoda petrecuta acum cateva zile in fata blocului, ai carui locatar constituie mandra asociatie de locatari Arteziana. O doamna locatar se indrepta catre intrarea in scara unde iti are luxuriantul apartament de 4 camere dotat cu apa, gaz, caldura, curent electric, zgomot de tot felul si vreo 5 pisici. Cand doamna da sa intre in scara A, aude vocea presedintelui asocietiei de locatari Arteziana spunand pe un ton sagalnic: doamna I. ce-o sa va faceti? Doamna I. se intoarce, il recunoaste pe presetintele de asociatie, despre care are deja o parere mai putin decat indoielnica, si il in treaba "ce-o sa ma fac cu ce?".  Presedintele raspund atunci mandru: "pai nu stiti? N-o sa mai dam drumul la centrala iarna asta. S-au debransat prea multi si nu mai renteaza. Ce-o sa va faceti?". Intrebarea prinde mult mai mult sens in mintea doamnei I. Intretinerea de 8 milioane pe luna nu mai trebuie platita -- e drept -- dar luxuriantul apartament se va transforma intr-un cavou. Doamna I. n-are cuvinte pentru moment insa, parca din reflexul civic al cetateanului indignat, il intreaba pe presedinte: "pai bine domle, si asa anuntati Dvs. la mijlocul lunii septembrie intr-o doara in curtea blocului ca n-o sa mai avem caldura la iarna?". Presedintele pleaca zambind, multumit ca si-a facut datoria.

Presedintele asociatiei de locatari Arteziana nu este nicidecum unic in tara noastra. Daca stam si ne gandim bine, el este un presedinte exemplar care nu face decat sa urmeze modelul mai marilor sai, model care e graitor in sensul iresponsabilitatii institutionalizate. Sub mandatul absurdului orice e posibil, nimic nu mai trebuie facut iar constatarea nenorocirilor se face cu zambetul pe buze precum savurarea unei glumite marca Dan Negru. Da, si? Asta este sau e vina lui cutare. Punct. Acestea sunt motivatiile si argumentele pe care se cladeste societatea romaneasca post-pucista. Ah ca asa era si inainte este incontestabil. Insa acum absurdul e oficial, a patruns toate sferele existentei, e printre noi. Il putem mangaia ca pe cele 5 pisici ale doamnei I. care vor muri de frig la iarna. Insa, ca si cele 5 pisici ale doamnei I., absurdul isi face nevoile peste tot, ingroapa in ciment si miauna vesel sau tragic dupa mancare. Iar absurdul se hraneste cu suflete de om, nu cu Whiskas.

Zilele trecute s-a stins din viata un om considerat a fi unul din marile genii ale tehnologiei moderne. Steve Jobs - co-fondator al corporatiei Apple si creator al liniei de produse iPhone, iPad, i... - este regretat in mod public la televiziuni si ziare dar mai ales pe retelele de social media precum Facebook si Twitter. Intrebarea pe care mi-o pun eu intr-un spirit exagerat de critic si pesimist este simpla: de ce?

Linia de produse i... a schimbat vietile multor oameni, e drept. Dar ce fel de oameni sunt ei si in ce mod le-au schimbat aceste produse vietile? Primul exemplu care-mi vine in minte sunt tinerii sucombati in iPhone-uri pe bancile metrourilor si altor mijloace de transport in comun. Ce fac ei cu iPhone-ul sau mai bine zis in el? Orice. De la chatuit cu tovarasii pana la citit Lev Tolstoi. Cert e ca nu-si mai ridica nicio secunda ochii de la iPhone. Acum cativa ani cand stateai la masa cu prietenii, exista un fenomen numit participare activa la discutie. Acest fenomen a fost inlocuit de altul care s-ar putea numi sedere pasiva la masa si izolare de ceilalti meseni multumita iPhone-ului care, dupa cum am vazut deja, iti ofera orice. Paradoxal, utilizatorul poate acum sede pasiv la o masa si participa activ la diverse discutii care au loc la alta sau alte mese. El poate de asemenea monitoriza corectitudinea celor spuse de participantii la masa unde se afla el insusi fizic, punctand taios atunci cand o informatia n-a fost livrata conform standardelor Wikipedia. Participarea pasiva este legitimata si tolerata totusi de prezenta fizica la masa, caci nu-i asa, omul putea sa ramana linistit in barlogul lui; iar iesirile cu prietenii nu sunt posibile fara prieteni. Sunt sigur ca puteti gasi si alte exemple de astfel de fenomene emergente datorate smartphone-urilor.

Mult mai putin ne-au schimbat vietile iPad-urile si iPod-urile. iPad-urile cu butoanele imense si accesibilitatea ridicata sunt utile mai ales pentru oamenii mai in varsta. S-ar putea deci sa prinda aripi trainice in viitor.

Deci pentru ce il regretam pe Steve Jobs? Pe langa simplul fapt ca ne pare rau ca un om a murit, oricare ar fi el, il regretam ca dupa ce ne-a pus in brate acest drog a disparut si nu ne mai poate da indicatii despre cum sa-l folosim. Pastorul s-a dus, oile au ramas de capul lor si iarba tare buna mai este. Cine ii va pastori pe utilizatorii de iPhone in viitor? Va fi iarba in continuare atat de dulce si diversificata sau se va alege praful de tot?

Daca nu era Steve Jobs era altcineva. iPhone-ul a fost deja inventat de mult. In mai vechile filme SF apareau aproape obsesiv telefoanele video. Imi aduc aminte si de un episod din Zona crepusculara in care era vorba de niste oameni conectati la niste aparate care le induceau vise. Visele constau in vieti banale de familisti fericiti, scene bucolice de picknic pe pajisti insorite. La un moment dat unul din acesti cetateni sedati permanent se trezeste si toata lumea intra in panica. Adicatelea cei ce aveau grija de cultura de cetateni dar in special el insusi. Omul se cam panicase ca nu-si mai stia rostul dar personalul abilitat repede l-a retrimis in reverie si astfel a putut omul sa-si viseze obstescul vis pana la adanci batraneti. Nu mai tin minte exact ce le iesea celor care cultivau cetateni din astia visatori dar nu e important. Ce i-a iesit lui Steve Jobs pana la urma din cultivarea generatiei iPhone? A aflat si el moartea ca orice muritor. Multi s-au intrebat: bai nene, da la banii lui, nu puteau astia sa-l faca bine? Iacata ca la banii lui n-a putut nimeni sa-l vindece. Se pare ca cineva dintr-o sfera superioara existentei noastre i-a scos tubul.

Au trecut ceva zile de la moartea lui Steve si vad ca lumea si-a mai revenit. iPhone-urile isi fac treaba ca pana acum. Firmele concurente au invatat si ele cam ce vrea poporul si stiu si ele sa fabrice asemenea lucruri. Totul e sub control. Va puteti intoarce linistiti la locurile dumneavoastra dar nu uitati sa infigeti tuburile in urechi si in ochi caci altfel nu va putem oferi vise si fantasmagorii la calitatea care ne-a consacrat.