Peste tarisoara noastra se abatu acum cateva saptamani o furtuna politica de proportiile unei mineriade fara bata. Poporul roman (oricum s-ar defini aceasta creatura eterica a istoriei) simte pe propria piele efectele stupidei furtuni politice care n-a facut altceva decat sa confirme ca absurdul e rege; absurdul troneaza!
Sa explicam ce s-a petrecut e un exercitiu combinat de discutie despre clanuri mafiote, metode de combatere a crimei organizate, primavara araba vara in versiunea balcanica, bolsevism, ce grea e viata si putina plasmuire benigna despre dreptate si adevar.
Sa ii observam efectele mi se pare mult mai important. Absurdul a pus stapanire pe creatura eterica a istoriei, numita poporul roman, precum Woland descinde impreuna cu gasca lui de draci in Rusia anilor 20 la Bulgakov. Rezultat: debilizarea membrilor poporului roman, fiinta eterica a istoriei, care nu mai stiu a deosebi susul de jos si capul de picioare. Toti sunt buni si rai in acelasi timp. Toti au facut si n-au facut. Totul e frumos si urat, etc. etc. Totul e nimic si nimic e tot nimic. Absurdul are puterea de a dizolva orice vointa de rezistenta. Un joc fara reguli n-are castigatori ci doar invinsi.
In era mult clamatului Internet pare-se ca nici cel mai abil plagiator sau marinar nu mai poate pacali chiar pe toata lumea de pretutindeni. Antenutele care doar emit sunt contra-naturii. Antenutele trebuie sa si receptioneze cateodata. Dar absurdul schimba regulile. Adica le desfiinteaza ca institutie inlocuindu-le cu nimic.
Revolutia lovitura de stat sau razboi mafiot sau apriga lupta politica intr-o tara care nu se caca de foame -- cum doriti Dvs. sa spuneti nu a avut decat efectul de anihilare totala a ratiunii in toate colturile tarisoarei inhabitate de cel mai estic popor latinizat acum 2000 de ani si debilizat sistematic in ultimii 70 si ceva. Ca sa explic aceasta constatare e nevoie de urmatoare anectoda petrecuta acum cateva zile in fata blocului, ai carui locatar constituie mandra asociatie de locatari Arteziana. O doamna locatar se indrepta catre intrarea in scara unde iti are luxuriantul apartament de 4 camere dotat cu apa, gaz, caldura, curent electric, zgomot de tot felul si vreo 5 pisici. Cand doamna da sa intre in scara A, aude vocea presedintelui asocietiei de locatari Arteziana spunand pe un ton sagalnic: doamna I. ce-o sa va faceti? Doamna I. se intoarce, il recunoaste pe presetintele de asociatie, despre care are deja o parere mai putin decat indoielnica, si il in treaba "ce-o sa ma fac cu ce?". Presedintele raspund atunci mandru: "pai nu stiti? N-o sa mai dam drumul la centrala iarna asta. S-au debransat prea multi si nu mai renteaza. Ce-o sa va faceti?". Intrebarea prinde mult mai mult sens in mintea doamnei I. Intretinerea de 8 milioane pe luna nu mai trebuie platita -- e drept -- dar luxuriantul apartament se va transforma intr-un cavou. Doamna I. n-are cuvinte pentru moment insa, parca din reflexul civic al cetateanului indignat, il intreaba pe presedinte: "pai bine domle, si asa anuntati Dvs. la mijlocul lunii septembrie intr-o doara in curtea blocului ca n-o sa mai avem caldura la iarna?". Presedintele pleaca zambind, multumit ca si-a facut datoria.
Presedintele asociatiei de locatari Arteziana nu este nicidecum unic in tara noastra. Daca stam si ne gandim bine, el este un presedinte exemplar care nu face decat sa urmeze modelul mai marilor sai, model care e graitor in sensul iresponsabilitatii institutionalizate. Sub mandatul absurdului orice e posibil, nimic nu mai trebuie facut iar constatarea nenorocirilor se face cu zambetul pe buze precum savurarea unei glumite marca Dan Negru. Da, si? Asta este sau e vina lui cutare. Punct. Acestea sunt motivatiile si argumentele pe care se cladeste societatea romaneasca post-pucista. Ah ca asa era si inainte este incontestabil. Insa acum absurdul e oficial, a patruns toate sferele existentei, e printre noi. Il putem mangaia ca pe cele 5 pisici ale doamnei I. care vor muri de frig la iarna. Insa, ca si cele 5 pisici ale doamnei I., absurdul isi face nevoile peste tot, ingroapa in ciment si miauna vesel sau tragic dupa mancare. Iar absurdul se hraneste cu suflete de om, nu cu Whiskas.
Sa explicam ce s-a petrecut e un exercitiu combinat de discutie despre clanuri mafiote, metode de combatere a crimei organizate, primavara araba vara in versiunea balcanica, bolsevism, ce grea e viata si putina plasmuire benigna despre dreptate si adevar.
Sa ii observam efectele mi se pare mult mai important. Absurdul a pus stapanire pe creatura eterica a istoriei, numita poporul roman, precum Woland descinde impreuna cu gasca lui de draci in Rusia anilor 20 la Bulgakov. Rezultat: debilizarea membrilor poporului roman, fiinta eterica a istoriei, care nu mai stiu a deosebi susul de jos si capul de picioare. Toti sunt buni si rai in acelasi timp. Toti au facut si n-au facut. Totul e frumos si urat, etc. etc. Totul e nimic si nimic e tot nimic. Absurdul are puterea de a dizolva orice vointa de rezistenta. Un joc fara reguli n-are castigatori ci doar invinsi.
In era mult clamatului Internet pare-se ca nici cel mai abil plagiator sau marinar nu mai poate pacali chiar pe toata lumea de pretutindeni. Antenutele care doar emit sunt contra-naturii. Antenutele trebuie sa si receptioneze cateodata. Dar absurdul schimba regulile. Adica le desfiinteaza ca institutie inlocuindu-le cu nimic.
Revolutia lovitura de stat sau razboi mafiot sau apriga lupta politica intr-o tara care nu se caca de foame -- cum doriti Dvs. sa spuneti nu a avut decat efectul de anihilare totala a ratiunii in toate colturile tarisoarei inhabitate de cel mai estic popor latinizat acum 2000 de ani si debilizat sistematic in ultimii 70 si ceva. Ca sa explic aceasta constatare e nevoie de urmatoare anectoda petrecuta acum cateva zile in fata blocului, ai carui locatar constituie mandra asociatie de locatari Arteziana. O doamna locatar se indrepta catre intrarea in scara unde iti are luxuriantul apartament de 4 camere dotat cu apa, gaz, caldura, curent electric, zgomot de tot felul si vreo 5 pisici. Cand doamna da sa intre in scara A, aude vocea presedintelui asocietiei de locatari Arteziana spunand pe un ton sagalnic: doamna I. ce-o sa va faceti? Doamna I. se intoarce, il recunoaste pe presetintele de asociatie, despre care are deja o parere mai putin decat indoielnica, si il in treaba "ce-o sa ma fac cu ce?". Presedintele raspund atunci mandru: "pai nu stiti? N-o sa mai dam drumul la centrala iarna asta. S-au debransat prea multi si nu mai renteaza. Ce-o sa va faceti?". Intrebarea prinde mult mai mult sens in mintea doamnei I. Intretinerea de 8 milioane pe luna nu mai trebuie platita -- e drept -- dar luxuriantul apartament se va transforma intr-un cavou. Doamna I. n-are cuvinte pentru moment insa, parca din reflexul civic al cetateanului indignat, il intreaba pe presedinte: "pai bine domle, si asa anuntati Dvs. la mijlocul lunii septembrie intr-o doara in curtea blocului ca n-o sa mai avem caldura la iarna?". Presedintele pleaca zambind, multumit ca si-a facut datoria.
Presedintele asociatiei de locatari Arteziana nu este nicidecum unic in tara noastra. Daca stam si ne gandim bine, el este un presedinte exemplar care nu face decat sa urmeze modelul mai marilor sai, model care e graitor in sensul iresponsabilitatii institutionalizate. Sub mandatul absurdului orice e posibil, nimic nu mai trebuie facut iar constatarea nenorocirilor se face cu zambetul pe buze precum savurarea unei glumite marca Dan Negru. Da, si? Asta este sau e vina lui cutare. Punct. Acestea sunt motivatiile si argumentele pe care se cladeste societatea romaneasca post-pucista. Ah ca asa era si inainte este incontestabil. Insa acum absurdul e oficial, a patruns toate sferele existentei, e printre noi. Il putem mangaia ca pe cele 5 pisici ale doamnei I. care vor muri de frig la iarna. Insa, ca si cele 5 pisici ale doamnei I., absurdul isi face nevoile peste tot, ingroapa in ciment si miauna vesel sau tragic dupa mancare. Iar absurdul se hraneste cu suflete de om, nu cu Whiskas.
posted by Thenomen at 5:30 AM
|
0 comments
