Azi i-am cerut prietenia premierului Calin Popescu Tariceanu pe Facebook. Suspans!... o grea perioada de asteptare urmeaza timp in care imi voi roade unghiile pana in carne de emotie.

povestea porcului

Sebastian Ivanescu: bai
Sebastian Ivanescu: povestea cu vaca in caruta la caracal ti-am zis-o?
Sebastian Ivanescu: si aia cu porcul in portbagaj?
eu tot eu: sunt multe povesti cu caracalul
eu tot eu: aia cu vaca in caruta mi-ai zis-o
Sebastian Ivanescu: da
Sebastian Ivanescu: pai mai e una cu porcul
Sebastian Ivanescu: eu nu am fost de fata, dar a povestit un coleg
Sebastian Ivanescu: cica mergea el cu masina prin caracal (se ducea la farbica dimineata, saptamanile trecute) si in fata lui unul cu un porc in portbagaj
Sebastian Ivanescu: si la un moment dat porcul a sarit din portbagaj si a ramas in drum, guitand
Sebastian Ivanescu: un concetatean a prins porcul de sfoara pe care o avea la gat si il tinea bine
Sebastian Ivanescu: doar ca ala cu masina n-a vazut ca a ramas fara porc, si s-a tot dus...
Sebastian Ivanescu: daca s-a mai intors dupa porc nu se stie, ca nu a mai vazut colegul, decat pe omul cu sfoara in mana
Sebastian Ivanescu: care statea si astepta
eu tot eu: omenirea nu va sti niciodata
eu tot eu: s-a facut ala cu un porc

povestea vacii

Sebastian Ivanescu: ne-am ratacit intr-o seara in caracal
Sebastian Ivanescu: conducea unul din colegi, neamt
Sebastian Ivanescu: si in loc so o ia spre craiova a luat-o spre corabia
Sebastian Ivanescu: am ajuns prin niste cartiere marginase
Sebastian Ivanescu: si cum mergeam noi incet cautand drumul, vedem in fata o caruta... in fine nimic nou, e plin de carute pe acolo
Sebastian Ivanescu: doar ca, cand ne-am apropiat de caruta, l-am vazut pe om cum sare sau zboara de pe capra, nu stiu exact
Sebastian Ivanescu: el avea o vaca suita in caruta, care se saturase se pare si incerca sa sara din caruta
Sebastian Ivanescu: nu stiu daca ea la inpins pe omul sau a sarit el sa prinda vaca...
Sebastian Ivanescu: am trecut pe langa ei si ne-am vazut de drum
eu tot eu: frumos
Sebastian Ivanescu: am mai vazut doar ca vaca cazuse din caruta... se intunecase deja si nu se vedea bine, dar am vazut vaca oarecum rasturnata pe asfalt
Sebastian Ivanescu: nu stiu cum s-a terminat episodul
Sebastian Ivanescu: adica daca s-a acidentat omul, vaca, amandoi
eu tot eu: din nou omenirea nu va sti niciodata

concluzia colegilor nemtzalai (care au sesizat esenta etosului romanesc)

Sebastian Ivanescu: oricum
Sebastian Ivanescu: faza tare
Sebastian Ivanescu: concluzia colegilor
Sebastian Ivanescu: "arbeiten und zugucken ist das selbe in rumänien"
Sebastian Ivanescu: se refereau la cum se munceste prin fabrici
Sebastian Ivanescu: unde unul lucreaza si 3 se uita la el

concluzia finala

eu tot eu: nu e altceva decat prezenta inerenta in fabrica a modelului universal al observatorului fizic
eu tot eu: daca n-ar exista observator n-ar exista nici actiune
eu tot eu: nici timp
eu tot eu: nici spatiu
eu tot eu: trebuie sa fie cineva sa constate
Sebastian Ivanescu: si cineva care sa constate ca s-a constatat
eu tot eu: este un model fractal
eu tot eu: bine pus la punct de mama natura si magistral implementat de olteni

dar de ce nu vrei sa ma asculti omule omule omule omule....

fiecare zi trece cu conditia ca tu sa traiesti. insa traiesti doar daca zambesti, daca esti vesel si bine dispus. nu poti fi insa intotdeauna bine dispus. dar asta nu conteaza, nu trebuie sa poti, trebuie s-o faci pur si simplu. asa cum bancile se angajeaza sa acorde credite imobiliare fara a putea sa le garanteze. iar la sfarsit basica se sparge si atunci ... ce mai arati? MIRA. ne pare rau, pentru moment nu emitem. nu emitem minciuni, nici promisiuni, nici viitoruri posibile, nici morti imposibile. nu emitem... suntem morti. om vedea daca ne mai ridicam din tzarana...

Doua resurse importanta pentru iubitorii transportului in comun:

http://cfr.stfp.net/
http://ratb.stfp.net/

Ca si un iubitor al transportului in comun imi creste inima atunci cand vad ca mai exista pe lumea asta oameni de nadejde care aleg sa investeasca timp pretios in a ne tine la curent cu parcul auto al regiilor de transport in comun.

Capitalismul se prabuseste iar voi scrieti bloguri! Iar ceea ce e mai rau e ca nimeni nu le citeste. Le cititi doar intre voi.

Sa nu ziceti ca nu v-am atentionat...

Ah... si daca va intrebati de ce nu ma includ si pe mine in aceasta categorie este ca... mi s-a terminat pasta..

acum am sa descriu exact ce am facut aseara. nu-mi vine a face altceva decat asta desi ar trebui sa plec la institut. o sa plec dupa ce voi scrie ce am facut aseara.

iata ceea ce am facut aseara:

sa spunem ca seara incepe la ora 17:30. inainte de aceasta ora se cheama ca e zi. dar la 17:30 se face seara, chiar daca nu e intotdeauna intuneric. ora variaza de la om la om dar sa zicem ca la mine 17:30 e inceputul serii si basta. nu-mi mai aduc aminte exact ce faceam la lasarea serii dar stiu ca la un moment dat m-am dus in camera la Leif sa-l intreb daca vrea sa mergem pe jos in oras. eu imi lasasem scooterul la el sambata pentru ca bausem vreo 2 sticle de cidru si ceva bere la gratar. de atunci scooterul a stat cumintel in curte la Leif. el statea la masa si era cufundat in aiurelile lui istorice. mai are de scris 2 capitole la lucrarea sa de doctorat care va avea probabil 500 de pagini. a spus ca sa-i intrebam si pe ceilalti ce fac ca poate mergem la Unithekle sa bem ceva. am fost de acord si i-am spus ca eu oricum sunt frant ca fusesem in dimineata aceea la augsburg cu sandel si ma trezisem la 6. nu mai stiu cum a reactionat. pe culoar am sarit si am miscat una din placile de rigips sau ce naiba o fi de pe tavan. e jos tavanul, la 2 metri jumate cred. in camera cealalta, camera VIP cum i se spune stateau Alex, Nicky, Andreas si Patrick. se uitau peste programul pus de mine in ziua aceea pe server. in el se aflau si parti scrise de Daniel. parerea lor era ca ceea ce facuse Daniel era un rahat si faceau misto de stilul lui de programare. atunci le-am spus ca nu e nicio problema ca Daniel oricum a scris foarte putin si tot ce a scris el acolo poate fi rescris in 3 zile. atunci s-a nascut o discutie aprinsa pe tema calitatii codului la institut. toata lumea considera ca asa ceva nici macar nu exista si eu am spus ca daca am face "code review"-uri lucrurile ar merge mai bine. andreas a fost de parere ca daca s-ar face si code reviewuri productivitatea departamentului ar trece in domeniul negativ. acum e pe zero. s-a ras dar ideea a fost totusi considerata buna. Daniel este un viitor Chris dar despre asta o sa povestim alta data.

am plecat asadar la Unithekle impreuna cu Nicky si cu Andreas. e cam juma de kilometru de mers prin campus. cred ca era deja 6 fara 10 ceasul si nicky impingea bicicleta lui cea noua si alba ca o mireasa. a costat vreo 1300 de euro, putin mai putin ca scooterul meu care are insa si un motor. i-am spus asta si nicky m-a intrebat cate viteze are scooterul meu. i-am spus ca una si discutia s-a incheiat. i-am cerut bicicleta sa fac o tura. merge bine dar eu sunt obisnuit cu mountainbikuri unde stai mai drept si mai in spate. saua era tare ca piatra si m-am gandit ca pentru o femeie n-ar fi placut sa stea pe o astfel de sa. mie mi-era indiferent caci dupa un timp ma obisnuisem si nicky mi-a explicat ca atunci cand faci zeci sau sute de km e mai bine ca saua sa fie subtire si tare caci suprafata de frecare e mai mica si nu te iriti pe tot curul. gandul asta m-a facut sa imi doresc si eu o astfel de sa.

la Unithekle care deschide la 6 fix am intrat la 6 si 2 minute. eram primii clienti. am comandat o Echtes si ceilalti au luat ori Weizen ori Schwarzes ori Echtes. Nicky bea Echtes. Probabil pentru ca are un gust mai amar si n-o poate da pe gat in 2 secunde ca orice altceva. de aia beau si eu echtes. ne-am asezat afara si am inceput sa discutam de criza financiara care dupa parerea mea nu exista. n-am inteles niciodata cum functioneaza bursa si bancile si nici nu ma intereseaza. ei ziceau ca criza exista iar eu ziceam ca nu, ca e o aiureala si ca cineva a inventat-o ca sa faca bani in felul asta. habar n-am de ce am zis asta dar asa mi-a venit pe moment. atunci cineva si-a adus aminte de ce a zis Daniel mai devreme, anume ca Heider a fost ucis si ca nu a murit din cauze naturale in urma accidentului. Daniel crede in teoria conspiratiei si gauroiul care s-a gasit in acoperisul masinii parea a fi facut poate de un meteorit lansa de CIA din Kabul. cel putin asa am considerat noi. eu am adaugat ca cei care au organizat totul erau foarte probabil romani sau tigani din slovacia. Andreas mi-a marturisit ca de fiecare data cand vede la televizor vreo stire despre cate-o banda de romani care fura sau fac nu stiu ce prostie trebuie sa se gandeasca la mine. m-am bucurat ca se gandeste la mine asa des si i-am spus ca nu multa lume o face. mi-au explicat apoi cum functioneaza bursa si de ce e criza dar eu tot nu pricepeam. eram deja la a doua echtes. ei arau la runda a 3-a deja. apoi, parca lovit de o revelatie din domeniul financiar, le-am explicat cum de fapt acum se printeaza bani (orice ar putea insemna asta) si ca desi banul nu are nicio valoare acum se pun pe piata si mai multi bani. Leif a observat ca problema este ca banii nu mai circula pentru ca bancile nu mai au incredere unele in altele ca pasagerii din Crima in Orient Express. asa nu se poate face treaba. in final, am fost de acord ca de fapt problema este ca la ora actuala capitalismul nu mai are un inamic iar fara inamici oamenii se trag pe cur si cumpara in prostie lucruri de care nu au nevoie. terorismul nu e un inamic suficient de motivant pentru capitalism.

odata cu leif eram pe cale sa construim socialismul in germania dar fix inainte sa terminam ni s-a terminat berea si-am lasat-o asa.

trebuie precizat ca nicky dupa ce bea o bere devine extrem de vesel. incep sa-i sclipeasca ochii si se vede ca trece intr-o alta lume. in general e tacut dar dupa ce bea devine vorbaret si foloseste multe onomatopee. dupa a 4-a bere poti vorbi cu el despre teatru, filosofie, actorie si despre cat de grea e viata. dupa a 7-a bere, daca reusesti sa tii pasul cu el, incepe sa revina la starea initiala de dinainte de prima bere. raspunde numai strict la intrebari dar e in continuare jovial si bine dispus. cred ca se gandeste la ceva mai tare, spre exemplu vodka dar noi nu tinem asa ceva.

am sa scurtem putin pentru ca trebuie sa plec in 5 minute la institut. deci am sa sar direct la a 6-a bere a mea.

a 6-a mi-a fost cumparata de andreas la insistentele lui leif. pesemne iar am spus ceva ce l-a facut sa creada ca ma cunoaste intr-un fel aparte, ca noi 2 avem aceeasi constiinta colectiva si ca suntem frati de constiinta. atunci devine generos si-mi da bautura. cand eu eram la a 5-a bere, ei erau pe la a 8-a. 5 duc dar pe a 6-a am refuzat-o si a trebuit s-o iau cu mine in rucsac. nicky a spus atunci ca ce s-a intamplat de seara asta a degenerat intr-o betziveala in toata regula iar eu i-am raspuns ca asta fost prima seara (am uitat epitetul pe care l-am folosit aici si nici nu mai stiu din ce categorie era) pentru mine din ultimele 2 saptamani.

am strans catrafusele si am plecat. am luat un taxi cu leif caci el n-a vrut sa mearga pe jos prin padure ca zicea ca i-e lene. a costat 15 euro si a platit el caci am mers la el de unde eu vroiam sa plec acasa pe scooter. mi-a oferit atunci sa innoptez la el in sufragerie si am primit caci mai ramasese o urma de responsabilitate si in sufletul meu. leif a mai vorbit ceva cu prietena lui si apoi s-a facut liniste in toata casa...

la 7 jumate dimineata m-am trezit si am plecat fara sa zic nimic.

o zi lipsita de inspiratie

aceasta a fost o zi lipsita de inspiratie. prin ce se defineste o astfel de zi? simplu spus, prin lipsa inspiratiei. altfel spus ea se defineste prin antiinspiratie. antiinspiratia e acea stare care nu consuma si nu produce nimic. este o stare asemanatoare cu o mare lina, fara valuri cum se intalneste dimineata cand se schimba directia brizei. unii ar numi-o zen, altii de rahat. adevarul se gaseste undeva pe la mijloc, ca de obicei. intr-o astfel de zi adevarul pare a fi compromisul iar minciuna calea cea dreapta. e bine sa stii a recunoaste aceste zile pentru a nu te lasa condus pe cai iluzorii.

iata ce a produs aceasta zi dominata de antiinspiratie: un text frate cu nonsensul.

Singurul lucru care ma face sa ma duc la culcare este gandul ca a doua zi dimineata voi bea cafea. Cafeaua e elixirul nadejdii ca nu vei muri chiar daca e dimineata si e devreme, chiar daca pare a nu exista niciun sens in a te ridica din pat si a-ti incepe activitatea inutila de zi cu zi. In timp ce-mi beau cafeaua singurul lucru care ma face sa ma mobilizez catre dus este gandul ca peste nu multe minute voi merge la masa si voi manca mancarea proasta de la cantina. Fara acea mancare proasta as fi mancat poate mancare buna si fiind buna voi vrea sa mananc mai mult si ma voi ingrasa. Deci mancarea proasta imi smulge cafeaua din cap si ma pune pe drumuri. Ritualul drumului de acasa la serviciu si invers ma transpune intr-un spatiu mistic al uitarii de sine. Drumul are un rol curativ de spalare a creierului murdarit de cafea si sperante desarte... lumea se vede in nuante de verde, proaspata si plina de energie. Aceasta energie se transfera si asupra mea si imi consuma impotenta matinala. In timp ce mananc mancarea proasta de la cantina singurul lucru care ma tine in viata este gandul la inghetata de dupa masa. Mananc inghetata foarte incet. O consum ca pe o perfuzie cu elixirul fericirii efemere. Inghetata e cea mai apropiata intruchipare a Domului pe pamant. Iar dupa ce o termin nu mai ramane nimic din acea zi.... ziua inceteaza sa mai exista propriu-zis. E doar coada unei comete care a trecut iar eu astept urmatoarea cometa. Si Domnul a grait: sa fie inghetata!

cum sa treci cu bine asa zica criza financiara mondiala

de cateva zile auzim la tembelizor ca e criza financiara mondiala. suna la fel cu "ploua si n-am umbrela". toate ziarele tuna si fulgera, toate blogurile peroreaza despre criza financiara care ne mananca banii si sufletele. hmm...

ce se intampla de fapt... hai sa dau si eu o explicatie de 2 parale ca toti ceilalti... toate organizatiile economice faceau uz pana acum de o singura operatiune aritmetica: adunarea (vezi The Corporation - Movie). Saptamana trecuta ele au ajuns la lectia scaderea si asta le-a dat viata peste cap.

iata cateva principii care ar trebui urmate pentru a ramane imuni in fata crizei economice:

1. nu face credite la banci. daca n-ai bani nu cumpara.

2. obisnuieste-te cu putin. gandeste-te ca daca te duci saptamanal la mall si la supermarket cheltuiesti mai multi decat daca te-ai duce zilnic sa-ti cumperi ceva de imbucat de la benzinarie (unde e mai scump mancatzash).

3. nu lua in considerare stirile despre criza financiara mondiala. tot ce auzi la tembelizor este potentat. we're getting away with it all messed up (James)

4. umor. se nasc mii de bancuri pe seama crizei financiare. se stie ca rasul taie foamea.

5. rade-i in fata brokerului de bursa somer. niciodata n-ai stiut ce facea el acolo iar astazi a sosit ziua in care nici el nu mai stie ce facea acolo si-i pare rau de asta.

6. ciordeste cate o punga de stixuri din magazine. nimeni n-o sa te vada oricum si stixurile au multe calorii.

7. dormi mai mult. in somn n-ai nevoie de lumina si deci nu incarci factura la electricitate. somnul odihneste si e sanatos. dormi, dormi si iar dormi... poate cand te trezesti criza a trecut...

8. arunca-ti masina luata pe credit intr-o prapastie. apoi incaseaza asigurarea si muta-te in satul vecin. cand banca va veni sa te caute in satul in care locuiai inainte toti locuitorii o sa-i arate masina din prapastie ca in sat vestea circula repede. fierul vechi va costa mai mult ca o masina noua si banca va fi fericita.

9. nu lua in considerare punctul 8.

10. bea. dupa 3 pana la 8 beri altfel vezi lucrurile.

the end